Din cand in cand, visele devin realitate. Si atunci, iti dai seama a acest lucru a fost menit sa se intample, acesta este motivul pentru care a trecut atat de mult timp fara sa se intample nimic, ca acest lucru este exact ceea ce ai vrut, nimic mai putin. Si asa stii ca totul a meritat! Iar asta, dragii mei, mi s-a intamplat mie.
Numele meu este Tara si am fost doar un pisoi atunci cand mama mea ne-a dus pe mine si pe fratii mei in curtea unei case, probabil in cautarea unui loc sigur. Dar nu ni s-a permis sa ramanem, nu inteleg de ce, ne-a placut acel loc si ca eram impreuna … La sfarsitul lunii martie 2011, niste oameni m-au dus la o casa noua, un loc pe care nu il vazusem pana atunci. Erau multe pisici acolo si am fost atat de speriata … Ce vroiau de la mine? Am vazut cum oamenii vin si pleaca, cum ceilalti pisoi se jucau intre ei si se cuibareau in bratele oamenilor, dar mie imi era frica sa-i las sa se apropie de mine. Daca vor sa ma duca in alta parte, din nou?
In timp, am ajuns sa-i cunosc pe unii dintre oamenii care veneau sa ne vada mai des. Ne hraneau, faceau curatenie in camere, se jucau cu noi … Din cand in cand, unele dintre pisicile plecau cu straini – oamenii spuneau ca se duc acasa. Ce era acest cuvant „acasa” pe care continuau sa-l mentioneze? Si de ce veneau mereu alte pisici? Ce era acest loc? Nu imi mai era atat de frica de acesti oameni pe care ii cunosteam, dar totusi … nu am indraznit sa ma apropii de ei.
Am crescut. Si ii auzeam spunand ca sunt frumoasa! Cred ca eram, Mocu mi-a spus acelasi lucru! Si l-am iubit pentru ca m-a facut sa ma simt speciala si pur si simplu imi placea sa-l urmez peste tot! Avem chiar si un video impreuna!
Anii au trecut, dar eu inca refuzam sa fiu ca alte pisici, sa las oamenii sa se aproapie de mine. I-am auzit vorbind despre mine, le parea foarte rau ca nu am gasit o casa adevarata, o familie adevarata. Am început sa visez … Ce s-ar intampla daca intr-o zi, cineva cumsecade va veni si ma va vrea exact asa cum sunt? Sunt timida, dar sunt dispusa sa incerc! Am doar nevoie de cineva care ma intelege, care are rabdare si care este gata sa ma iubeasca pentru cine sunt! Acesti oameni care au grija de noi … ne iubesc foarte mult, dar visul meu este sa merg… ACASA!
Intr-o zi, au inceput sa se intample lucruri ciudate. Simteam ca vor ceva de la mine, dar ce? Oamenii pareau diferiti! Am vazut lacrimi in ochii lor atunci cand se uitau la mine, i-am auzit spunand „la revedere”. DE CE? Am aflat de ce … trebuia sa plec! Nici nu vreau sa-mi amintesc de calatorie, de orele lungi petrecute pe drum … Tot ce puteam spera era ca se va termina!
Am ajuns in siguranta si am vazut dragostea si grija in ochii oamenilor. Ne stiau dupa nume, ne asteptau sa sosim. Tzuca nu a avut nici o problema cu adaptarea, Felix si Tilu erau confuzi, iar eu m-am ascuns! Nu vroiam sa fiu vazuta, nici sa vad nimic si pe nimeni! La scurt timp dupa sosire, o femeie a venit sa ma caute. O cauta pe Tara. Cine era femeia asta? Apoi, am vazut-o! Poate e ceva ce am simtit, nu stiu, dar am stiut ca pe ea am asteptat-o in tot acest timp. Ea m-a luat … ACASA. Ar putea fi aceasta si casa mea? Ar trebui sa-mi cred ochilor? Sa-i dau voie sa se apropie de mine? Nu stiu, dar deocamdata, ascunsa sub pat, va fi bine.
A avut rabdare cu mine, vedeam in ochii ei ca nu imi vrea raul. Bunatatea si dragostea pe care mi le-a aratat de la inceput m-au facut sa ma gandesc … Si acest sentiment pe care il am … ca si cum as fi cunoscut-o toata viata mea … acest sentiment e ceva ce nu am mai simtit pana acum. Am aflat numele ei, Chantal! Imi vorbea pe o voce linistita, asa ca poate … poate ca ea este a mea! Nimeni, nimeni nu mi-a oferit o casa a mea pana acum, cu exceptia lui Chantal. Asa ca merita mai mult de la mine decat sa stau ascunsa! Cum ar fi sa ma urc mai aproape de ea? Hai sa incercam! Doar putini pasi in plus si sunt acolo … Si oh, ma simt asaaaa bine! Poate nu am prea mult curaj inca, dar voi avea incredere in ea cu siguranta! La urma urmei, ea mi-a dat aceasta sansa!
Au trecut doar cateva zile de cand am ajuns la Chantal. Am auzit ca oamenii de la vechea mea casa au fost complet surprinsi de faptul ca am devenit mult mai relaxata intr-un timp asa scurt. Dar prieteni, ma simt bine, intr-adevar! Deci, nu va faceti griji, eu sunt fericita! Este un loc frumos si imi plac si celelalte pisici dar nu le spun inca.Aceasta este povestea pe care am vrut sa v-o spun – cum eu, Tara, mi-am gasit casuta mea! Si vreau sa va intreb: ce daca sunt timida? Si eu am visat la propria mea familie si mi-am dorit sa merg acasa. Si am facut-o, pentru ca Chantal mi-a dat o sansa, una reala! Si o voi iubi mereu pentru asta! Acesta a fost visul meu si a meritat asteptarea! EU SUNT ACASA ACUM!
*luni, 24 februarie 2014
