Audi

M-am nascut in: 8 mai 2013

Sunt aici din: iulie 2013

Imi place sa: supraveghez pisici

Nu imi place sa: te apropii de mine

Mi-am gasit casuta: offfffff… inca nu

Sambata, 6 iulie 2013. Teoretic, week-end. Practic, mai sunt cateva drumuri de facut inainte de a savura macar cateva ore de liniste. Doua prietene o pornesc spre cabinetul veterinar unde era ingrijita Riana, o frumusete de pisica, foarte bolnava… Una dintre ele intarziase, adormise, asa ca mergeau cu o viteza nu tocmai regulamentara pe o strada aglomerata din Oradea. Dintr-o data, observa un ghemotoc de blana pe marginea soselei, care tot mai facea cate un pas catre masinile care treceau in viteza pe langa ea.

Frana brusca, tras pe dreapta, fugit inspre ghemotoc, care se baga sub masina. Una dintre prietene pazeste pisica, cealalta fuge sa aduca momeala. Ghemotocul dribleaza, iese de sub masina pe partea celalalta si tasneste printre masini, cu prietenele pe urma ei. Ajunge dincolo, se ascunde sub o masina.

Incepe jocul: hai afara, pisi mica, nu vin, fetelor. Cu mancare, cu rugaminti, cu matura… Puiutul se ascunde si mai bine, la motor, scoate-o daca poti. Stai in genunchi minute in sir, pe marginea soselei, pe trotuar, unde o fi, sa nu cumva sa dribleze iar, smechera. Masinile te ocolesc – ca norocu’, oamenii fac glume proaste si merg mai departe. Mai intreaba prietenele pe acolo despre proprietarul masinii, pana la urma se gaseste. Vine soferita, care urma de altfel sa plece in curand si care nu prea avea timp de scos pisici de sub masina. Dar totusi, face un efort si capota se ridica. Dupa cateva minute, o mana neagra pana la umar prinde pisica de ceafa, o scoate. Ghemotocul scuipa, da sa muste, sa zgaraie… Draga ghemotoc, nici daca ne faceai franjuri, nu ti-am fi dat drumul.

Prietena care a adormit de dimineata, ochii care au vazut micuta pe marginea soselei, intamplarea de a alege acel drum… toate au dus la asta: doua prietene, pline de praf si ulei, cu genunchii zdreliti dar cu sufletul impacat si zambetul pe buze, intra in cabinetul veterinar; dar nu singure, ci impreuna cu un ghemotoc mic, speriat, cu ochii mari si burtica goala, o fetita superba pe care am numit-o, acolo si atunci, Audi.

Facem un salt in timp si ajungem in zilele noastre, 5 ani si ceva mai tarziu… Audi s-a facut o pisica extraordinar de frumoasa, insa se comporta ca atunci cand era puiut, ca in prima zi in care am vazut-o. Chiar daca ne apropiem mai mult de ea, nu ne lasa sa o mangaiem sau sa o atingem. Este trist sa vezi o asemenea frumusete ca ea refuzand orice contact cu noi, oamenii… Dar inca speram ca va veni ziua cand va intelege ca suntem aici sa o iubim. Sau poate, candva, vom sta in fata adevaratilor ei salvatori si vom auzi cuvintele magice: “Vrem sa o adoptam pe Audi si promitem sa ii oferim toata dragostea, toata rabdarea si tot timpul din lume”.

Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile.

Va multumim!

Voluntarii