Taro

M-am nascut in: 14 august 2011

Sunt aici din: noiembrie 2015

Imi place sa: stau pe frigider

Nu imi place sa: ma mangai prea mult, dar nici eu nu stiu ce vreau

Mi-am gasit casuta: offfffff… inca nu

Taro a fost gasit pe strazi, pe vremea cand era nou-nascut. A fost luat in grija de catre o familie inimoasa, hranit cu grija si iubire pana cand motanelul nostru a putut manca singur. A fost adoptat mai tarziu de catre o doamna care l-a iubit extrem de mult, insa care a fost nevoita sa plece la copiii ei, in strainatate. Asa ca, dupa 4 ani si jumatate, Taro s-a intors la noi…

Este un motan plin de surprize, Taro al nostru, pe care nu ai cum sa il cunosti cu una, cu doua. Este diferit de alte pisici si are intotdeauna un as in maneca, ceva cu care sa te uimeasca, sa te surpinda, sa te faca sa te indragostesti de el si mai tare. Are o personalitate aparte, puternica, si tot ceea ce face depinde de starea lui de spirit, de ce ii place si ce nu ii place. Vine sa ceara mangaieri si uneori, iti toarce minute intregi. Insa alte dati, te pocneste peste mana ca si cum ti-ar zice – iritat parca de faptul ca o pisica trebuie sa dea atatea explicatii oamenilor: „Chiar nu observi ca nu mai vreau? Ajunge!”

Taro nu a fost obisnuit cu atatea pisici si atatia oameni prin preajma, insa s-a descurcat admirabil iar acum se simte mult mai bine cu noi. De multe ori ne arata burtica, si ne invita astfel la joaca, „lupte” sau mangaieri; pozeaza in cele mai adorabile pozitii; ii plac locurile inalte si uneori doamne ca un bustean in locuri doar de el stiute – sau, se catara undeva si supervizeaza fiecare miscare pana cand… adoarme…

Nu exista usi inchise pentru Taro, poate deschide aproape orice! Nu il lasi sa mearga in alta camera? Nicio problema, isi deschide singur usa, dupa care se plimba tantos printre celelalte pise, maraind la cele care indraznesc sa ii stea in cale. Dar, daca intalneste una care nu e impresionata de talentul lui de a intimida, fuge repede la usa si revine pe teritoriul lui.

Cand avem vizitatori, Taro este primul pe care il observa. Este foarte frumos, curios, si intotdeauna prezent, interesat de ce se intampla. Voluntarii au adoptat tactici diferite cu el: unul foarte rabdator, de exemplu, nu a rectionat la toanele domnului Taro si, indiferent ce facea motanul, el il mangaia cu mult calm. Asa ca acum, Taro il lasa sa il ia in brate si trebuie sa recunoastem: nu exista motan mai mandru decat el atunci cand se afla in bratele protectorului sau! Alti voluntari au intrat in jocul lui si fac ce vor el – dar nu se supara atunci cand se aleg cu o zgaraietura – pentru ca se mai intampla, mai ales daca il smotocesti. Nu e mare lucru, se vindeca repede, insa asa isi impune Taro punctul de vedere. Cateodata, ne avertizeaza destul de frumos sa il lasam in pace, pentru ca nu are chef de nimic. Daca insisti totusi, te alegi cu o muscatura usoara sau o pocnitura peste mana, ca peste 5 minute Taro sa isi arate burtica si sa ceara mangaieri, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Il adoram asa cum e, pur si simplu il adoram! Si singurul motiv pentru care nu l-am promovat pana acum a fost ca nu credeam ca ar fi cineva care sa accepte un motan ca el, in afara noastra. Dar de ce trebuie sa isi petreaca Taro toata viata intr-un loc care nu e o casa adevarata, inconjurat de multe pisici atunci cand el isi doreste sa fie vedeta, centrul atentiei? Se comporta ca un print, da, asa e, iar unui print i se cuvine un regat! Asta isi doreste si Taro. Este prietenos si un dulce dar in acelasi timp cere sa fie respectat; nu face ceea ce i se spune, vrea sa aiba libertatea de a-si trai viata asa cum vrea el; ii plac atentia si mangaierile, insa vrea si liniste, si pace; este foarte inteligent, uneori ai impresia ca intelege orice zici, insa alte dati intra in tot felul de incurcaturi si are niste reactii super simpatice, mai ales atunci cand fuge si se ascunde dupa „fusta mamei”, urmarit de vreun motan pe care a reusit sa il scoata din sarite; isi serveste mancarea separat, in bolul lui, insa asta nu inseamna ca nu doreste sa verifice ce mananca ceilalti.

Acesta este Taro al nostru, un motan inteligent si frumos a carui personalitate trebuie descoperita in timp, zi de zi cate putin – si tot te va surprinde, un motan de care nu poti sa nu te indragostesti nebuneste.

Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile.

Va multumim!

Voluntarii