Aida

M-am nascut in: 15 mai 2015

Sunt aici din: iunie 2015

Imi place sa: ma ascund in cos

Nu imi place sa: ma observi

Mi-am gasit casuta: offfffff… inca nu

Aida si surioarele ei au aparut ca din senin in fata unui bloc. Nimeni nu stia de existenta lor pana cand Brienne, una dintre fetite, s-a furisat cumva – probabil din beciul unde stateau ascunse – si a descoperit locul unde celelalte pisici ale strazii primeau mancare. Nu stia, micuta, ca cineva o urmareste… Aveau cam o luna si jumatate, iar laptele mamei nu le mai era suficient. Erau salbatice si foarte speriate, probabil pentru ca nu vazusera pana atunci oameni sau alte animalute, iar Amelie, mamica grijulie, a facut tot ce a stiut ea ca sa ii tina departe de lume, in siguranta. Insa ii alapta acolo unde cereau puii, chiar daca acel loc se nimerea a fi gradina unor persoane vestite pentru ura lor fata de pisici, ceea ce era foarte periculos pentru pui, si pentru mamica… Asa ca au fost prinse toate, au stat cateva zile in foster, iar apoi au venit in adapost.

Aida era destul de prietenoasa cand era mica. Nu ca sora ei, Brienne, un lipici de pisica, dar ne puteam apropia de ea si reuseam sa o mangaiem. Dupa ce au mai crescut, li s-a permis accesul in alta camera, impreuna cu celelalte pisici. Acesta a fost momentul cand ceva s-a schimbat: Aida a devenit timida, fricoasa, si a inceput sa fuga de noi. Iar drumurile la veterinar, deparazitarile, vaccinarile, nu au ajutat deloc ca ea sa-si recapete increderea in oameni. Pentru ea, probabil, noi suntem dusmanii, cei care o prindem din cand in cand ca sa ii “facem rau”…

Aida este o pisica foarte frumoasa, curioasa si, poate, alaturi de omul potrivit, ar putea sa devina mai prietenoasa sau, de ce nu, sa se transforme cu totul intr-o pisica iubitoare – am mai vazut asemenea “miracole” si in trecut, si nu o singura data. La fel ca si alte pisici timide, Aida are nevoie de liniste, o casuta a ei si o familie iubitoare, intelegatoare. Plus, mult timp. Suntem siguri de doua lucruri: ca are nevoie de o perioada mai lunga de acomodare si ca poate deveni o pisica prietenoasa. De ce? Pentru ca, pentru ele, pisicile timide, un adapost – cu oameni mai multi si pisici si mai multe, nu va fi niciodata mediul de care au nevoie ca sa treaca peste aceasta bariera. Pentru ele, singura sansa de a avea o viata fericita este sa mearga la casuta lor, sa aiba linistea, stabilitatea, intelegerea si iubirea pe care doar o familie le poate oferi.

Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile.

Va multumim!

Voluntarii