Puques

M-am nascut in: 16 aprilie 2010

Sunt aici din: aprilie 2013

Imi place sa: mananc multa carne

Nu imi place sa: vii la mine cu mana goala

Adio… 15.07.2019

Puques si prietena lui, Two-Face, au fost hraniti si ingrijiti cativa ani in curtea unui restaurant, de catre o angajata. Dar pentru ca “deranjau”, patronul s-a decis sa-i alunge de acolo, pe amandoi, sub amenintarea otravirii.

Au fost prinsi cu greu, desi ni s-a spus ca sunt pisici prietenoase, dornice de a fi alintate. Nici pe departe! Ori, trauma a fost atat de mare, incat le-a luat ani de zile sa se apropie. Erau foarte speriati si socati de tot ce li se intampla, cand au venit la noi. Dupa ce au fost lasati impreuna cu restul pisicilor, Puques s-a mai linistit, a devenit mai increzator, dar firea salbatica si naravasa si-a pastrat-o si pana in ziua de azi. Nu vrea sa se lase mangaiat, dar este mereu in preajma ta, cu ochii fixati pe tine cand aduci bunanatati. Ba chiar se incumeta sa vina singur, singurel, prin bucatarie, sa vada daca se apropie deja ora mesei.

In ultima vreme, are suficient curaj incat sa iti ia din mana bucatica de carne pe care i-o oferi, ba chiar te loveste usor – sa mearga mai repede, nu de alta. Se apropie mult de noi, dar nu suficient incat sa il putem atinge. Il intelegem si ne bucuram ca macar e linistit si asteptam ziua in care sa mai facem un pas. Pare impacat acum cu noul loc unde ne-am mutat, desi a fost printre cei care s-au adaptat extrem de greu la noile conditii – adora si el sa iasa la soare, sa aiba mai multa libertate de miscare.

Ne gandeam intr-o zi, uitandu-ne la el… Poate chiar aceasta salbaticiune a lui il face atat de frumos si atragator pentru toate pisicutele din jurul lui, care-i cauta tot timpul compania. Este un adevarat Don Juan, cu niste ochi mari si foarte expresivi. La sosirea unei pisici noi este primul care o intampina si o insoteste peste tot, aratandu-i parca locul. Este prietenos cu ele, chiar daca nu cu noi, degeaba ii explicam zi de zi ca noi il iubim si ca am vrea sa il mangaiem putin. Raspunsul este in continuare “nu”.

Ce ii rezerva viitorul frumosului Puques? Probabil va ramane la noi pentru tot restul vietii lui. Da, pe undeva speram in continuare ca exista si pentru el cineva, undeva, care s-ar putea multumi doar sa il priveasca si sa il alinte, desi toata lumea prefera pisicile pe care le pot atinge, chiar daca mai tarziu. Cine stie, poate si Puques s-ar da pe brazda intr-un final daca ar avea ocazia. Deocamdata insa, acel om nu s-a aratat, asa ca minunatia noastra de motan isi poate vedea in continuare de job-ul lui la adapost: Ghid local pentru noii veniti. Pentru ca stie ce inseamna sa fii speriat, in loc nou, si probabil nu vrea ca si alte pisici sa treaca prin ce a trecut el, acum mai bine de 5 ani…

Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile.

Va multumim!

Voluntarii