Althea

M-am nascut in: 3 octombrie 2010

Sunt aici din: octombrie 2014

Imi place sa: mananc sos

Nu imi place sa: imi iei bolul, chiar daca e gol

Mi-am gasit casuta: offfffff… inca nu

Althea este o pisica foarte linistita, abia scapata cu viata. Nu stim ce i s-a intamplat, doar ca a ajuns, in stare foarte grava, la un veterinar din oras, pentru ca nu se tinea pe picioare.

Dupa cateva saptamani de tratamente, a inceput sa se deplaseze pe distante foarte scurte, de obicei de la cos si pana la bolul cu mancare sau la litiera. Nu permitea nimanui sa se apropie si, din momentul in care a inceput sa se simta mai bine, chiar maraia si lovea pe oricine intindea o mana catre ea. Acest comportament si l-a mentinut pana in ziua de azi, din pacate. Tot ce ai voie sa faci este sa ii pui mancarea undeva in apropiere.

Numele ei are cel mai probabil la baza un cuvand grecesc care inseamna “vindecare”, si l-a primit atunci cand a venit la noi, miracol fiind ca a supravietuit. A ramas cu capul inclinat intr-o parte in urma bolii, dar nu pare sa o deranjeze. De obicei, o vezi stand in cosuletul ei si e mereu treaza, atenta la cine se apropie si ce intentii are. Uneori, o surprindem jucandu-se si plimbandu-se prin camera – dar pentru asta trebuie sa creada ca nu mai este picior de om in adapost! Cum te vede, cum se intoarce in cosuletul ei.

Althea a ramas neschimbata in cei 4 ani de cand e la noi, ca si cum timpul ar fi stat in loc pentru ea. Este la fel de frumoasa cu ochii ei verzi si mari, si la fel de artagoasa cand vine vorba de a pune mana pe ea: nici macar nu vezi cand ridica labuta, nu te avertizeaza cu nimic, simti doar o durere ascutita si scurta in locul unde te-a lovit. De ce refuza cu atata incapatanare orice apropiere, prin ce a trecut nenorocita de ea sau cine i-a facut rau, nu vom afla niciodata. 

Ne-ar face pe totii fericiti daca, intr-o buna zi, ne-ar permite si noua sa o mangaiem. Poate, doar poate, am reusi sa o facem sa uite ceea ce i s-a intamplat si sa-i oferim si ei putina dragoste. Pana atunci, nu ne ramane altceva de facut decat sa asteptam si sa ne mai incercam norocul din cand in cand. Poate vom ramane cu o zgaraietura, dar poate vom avea succes. Nu vom afla decat incercand.

Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile.

Va multumim!

Voluntarii