Blair

M-am nascut in: 15 mai 2015

Sunt aici din: iunie 2015

Imi place sa: stai la minim 2 metri de mine

Nu imi place sa: stai la mai putin de 2 metri de mine

Mi-am gasit casuta: offfffff… inca nu

Blair si surioarele ei au aparut ca din senin in fata unui bloc. Nimeni nu stia de existenta lor pana cand Brienne, una dintre fetite, s-a furisat cumva – probabil din beciul unde stateau ascunse – si a descoperit locul unde celelalte pisici ale strazii primeau mancare. Nu stia, micuta, ca cineva o urmareste… Aveau cam o luna si jumatate, iar laptele mamei nu le mai era suficient. Erau salbatice si foarte speriate, probabil pentru ca nu vazusera pana atunci oameni sau alte animalute, iar Amelie, mamica grijulie, a facut tot ce a stiut ea ca sa ii tina departe de lume, in siguranta. Insa ii alapta acolo unde cereau puii, chiar daca acel loc se nimerea a fi gradina unor persoane vestite pentru ura lor fata de pisici, ceea ce era foarte periculos pentru pui, si pentru mamica… Asa ca au fost prinse toate, au stat cateva zile in foster, iar apoi au venit in adapost.

Cel mai greu de prins a fost Blair, cea mai salbatica dintre toate. Chiar puiut fiind, s-a aparat cum a stiut ea mai bine: a muscat, a zgaraiat, se lupta pentru viata ei. Dar daca ar fi ramas acolo, nu ar fi avut niciun fel de viata.

Timpul a trecut si fetele noastre au crescut, s-au facut pisici superbe, in special Blair, care nu este doar frumoasa, ci este perfecta! Perfecta ca o pisica salbatica. Cunoaste bine adapostul, s-a obisnuit si este relaxata atunci cand oamenii nu se apropie prea mult. Insa problema cu pisicile salbatice este ca…  nu le poti atinge, nu te poti apropia de ele si daca ai incerca, daca ai forta nota, ar deveni si mai salbatice, si mai inspaimantate. Tot ce poti face este sa le admiri frumusetea, sa le respecti limitele, decizia de a nu avea incredere in oameni si dorinta de a fi lasate in pace, pana in ziua in care se vor razgandi si ne vor lasa in lumea lor. Iar daca acea zi va veni, vom avea doar o singura sansa de a demostra ca suntem demni de increderea lor.

Dar pana atunci, o vom iubi pe Blair de la distanta, asa cum am facut de la bun inceput si vom astepta in continuare acel semn care sa ne dea de inteles ca ziua cea mare a sosit, ca ea este pregatita pentru a fi atinsa de oameni.

Adoptia unei pisicute din adapostul nostru se face in baza unui contract de adoptie. De ce? Pentru ca ne pasa! Conditiile impuse de Asociatia Prietenii Pisicilor sunt usor de respectat atunci cand persoana care adopta este responsabila si iubeste intr-adevar pisicile.

Va multumim!

Voluntarii