Despre noi

Asociatia Prietenii Pisicilor din Oradea a fost infiintata in 22 aprilie 2010. Este o organizatie non-profit, formata exclusiv din voluntari, al carei scop principal este salvarea pisicilor comunitare abandonate, ingrijirea lor si gasirea unui camin permanent pentru acestea.

Principalele obiective ale asociatiei:

  • Sa ofere adapost temporar unui numar de maxim 40 de pisici comunitare sau abandonate, gasite in Oradea;
  • Sa gaseasca familii iubitoare pisicilor aflate in grija asociatiei, dispuse sa le adopte si sa le ofere un camin permanent;
  • Sa constientizeze comunitatea locala in ceea ce priveste rolul fiecaruia in reducerea numarului de pisici comunitare sau abandonate, prin sterilizare si in imbunatatirea vietii animalelor in general;
  • Sa se straduiasca sa atraga fonduri pentru a oferi sterilizare gratuita.

Capacitate si alte limitari

Capacitatea centrului de adoptii este de 40 de pisici – atat datorita lipsei de spatiu (inclusiv spatiu de carantina) cat si suportului financiar (nu mai avem sponsor din 2014). Depasirea acestui numar duce la imposibilitatea de a achita cheltuielile de intretinere al adapostului. Ceea ce inseamna nu numai reducerea calitatiii vietii pisicilor aflate in ingrijirea noastra (hrana mai putina, servicii medicale reduse), dar si aparitia riscului de a nu mai avea suficiente resurse pentru a ne continua activitatea. O alta limitare este cea data de numarul extrem de redus de voluntari si de posibilitatile acestora. In cazul in care se gasesc pui sugari abandonati, nu exista persoane care pot sa ii hraneasca din 2 in 2 ore, avand in vedere ca toti voluntarii au un loc de munca. Exista si varianta in care, avem posibilitatea de a prelua o pisica gasita pe strada – in cazul in care capacitatea maxima nu a fost atinsa, dar nu avem spatiu pentru a o tine în carantina, lucru absolut necesar pentru a evita o eventuala imbolnavire a celorlalte pisici. Si în acest caz, este nevoie de sprijinul persoanelor care dispun de spatiu.

Scurt Istoric

2010 - 2011. Inceputuri

2010, 22 Aprilie – Asociatia Prietenii Pisicilor este infiintata de catre Dl. Adrian Gheara. La acea vreme, din cate stim, era prima organizatie de acest fel din Romania. Pisicile erau gazduite intr-o casa inchiriata cu 2 camere si curte comuna, in Oradea. Incaperile au fost amenajate special pentru pisici – rafturi, centre de joaca etc.

2010-2011 – Incercarile de a implica autoritatile locale sau alti sponsori nu au avut success. Scopul era de a obtine un teren si de a construi un adapost propriu, pentru a nu fi nevoiti sa platim chiria – ceea ce ar fi scazut cheltuielile si am fi putut mari capacitatea adapostului.

2011 – Apar probleme financiare serioase. Un cetatean englez, mare iubitor de animale, cu domiciliul in Oradea, ne ofera o solutie temporara si anume, ne permite sa ne mutam intr-o casa inchiriata in nume propriu si sa construim o anexa in curte. Ne ofera si sprijin financiar incepand cu aceeasi perioada. La finalul anului 2011, are loc mutarea in noua locatie, iar constructia anexei incepe.

2012. Timpuri linistite

In mai 2012, anexa este terminata, iar pisicile au acces si in exterior (spatiu ingradit). Doua camera sunt transformate in spatii pentru carantina, pentru pisicile noi sau bolnave. Adoptiile scad.

In septembrie 2012, Fundatia Brigitte Bardot ne acorda 3000 euro, cu scopul de a acoperi partial cheltuielile cu mancarea pisicilor.

In decembrie 2012, numarul pisicilor ajunge la 50. In aceeasi luna, Fundatia Maria Polman accepta 5 dintre pisicile noastre, carora le gaseste un camin permanent in Olanda.

In acest an, au fost adoptate 25 de pisici.

2013. Primele probleme

La inceputul lunii aprilie, sunt cheltuiti ultimii bani din cei 3000 euro. Se formeaza o grupare informala de persoane dispuse sa doneze 5 lei pe luna pentru pisici.

Continua colaborarea cu Fundatia Maria Polman. Mai multe pisici isi gasesc un camin departe de Oradea, in Olanda. Adoptiile scad dramatic in Oradea, deoarece numarul pisicilor comunitare creste incontinuu, iar cei care isi doresc o pisica, o pot gasi in propriul lor cartier, pe strada.

Din mai pana in octombrie, am preluat peste 60 de pui abandonati, ajungand astfel la peste 80 de pisici.

Probleme financiare grave incep in luna august, cheltuielile cu mancarea si serviciile medicale explodeaza.

In septembrie 2013, Fundatia Maria Polman decide inceperea unei campanii de sterilizare gratuita pentru pisicile din Oradea, prin intermediul FPCC.

78 dintre pisicile noastre au fost adoptate in 2013, fie in Olanda, fie in Romania.

2014. La rascruce de drumuri

Campania de sterilizare inceputa in 2013 se incheie in februarie, dar cererile de ajutor continua sa soseasca. In aprilie, The Marchig Animal Welfare Trust ne acorda o bursa de 2000 EUR pentru hrana pisicilor.

La sfarsitul lunii aprilie, incep sa soseasca puiuti abandonati si, pe la mijlocul verii, atingem numarul maxim de pisici care au fost vreodata gazduite de adapostul nostru: 99. In mod inevitabil, apar probleme de sanatate, in timp ce costurile pentru ingrijirile medicale cresc enorm. Datorita suprapopularii si problemelor de sanatate din adapost, voluntarii si parintii adoptivi iau acasa, in ingrijire, cat de multe pisicute abandonate le este cu putinta.

La sfarsitul lunii iunie, sponsorul nostru anunta ca nu mai poate plati chiria, cheltuielile operationale si serviciile veterinare, datorita unor probleme financiare ivite. In acest moment, doar hrana era inca acoperita de bursa acordata de The Marchig Animal Welfare Trust.

Au fost trimise mail-uri si cereri, s-au initiat actiuni pe retelele sociale pentru a strange bani de chirie si cheltuieli medicale. Pe langa oamenii care au donat sume modice de bani, am fost ajutati de grupul Kitty Connections din Marea Britanie, datorita carora am reusit sa platim chiria. Ajutorul a venit si de la Kindness Trust din Australia – o bursa de 2000 de euro a fost acordata pentru „cele mai urgente nevoi ale animalelor”, bani pe care i-am folosit pentru hrana (incepand cu finalul lunii septembrie cand bursa anterioara s-a terminat, pana in decembrie 2014) si cele mai urgente interventii veterinare.

La finalul lunii iulie, am primit din partea Fundatiei Brigitte Bardot scrisoarea de aprobare pentru sterilizarea a 600 de pisici comunitare (500 de femele si 100 de masculi). Campania a inceput in august.

La finalul anului, sunt organizate diferite activitati de strangere de fonduri pentru chirie, hrana, vaccinuri si tratamente pentru pisici: colecta de hrana, concert caritabil de Craciun, vanzare de calendare. Banii stransi ne-au ajutat sa achitam datoriile existente si sa mai rezistam cateva luni.

141 pisici si-au gasit un camin in 2014, fie in Romania, fie prin intermediul Fundatiei Maria Polman din Olanda.

2015. Pe cont propriu

Fundatia Maria Polman din Olanda isi inchide portile si,ca urmare, numarul adoptiilor scade.

Donatiile cu caracter regulat de la iubitorii de pisici scad din ianuarie pana in martie, in principal datorita propriei situatii financiare fluctuante a persoanelor in cauza.

Din moment ce atat posibilitatile de adoptie, precum si resursele financiare sunt in scadere, iar problemele de sanatate persista, nu putem primi decat un numar limitat de pisici – foarte putine si, in mod ideal, dupa ce acestea au fost vaccinate (pana atunci, sunt date in plasament) si dupa ce cateva dintre pisici sunt adoptate – asadar exista o lista de asteptare pentru preluarea pisicilor din plasament.

Problemele de sanatate persista, desi pisicile sunt vaccinate la zi si vazute de veterinar de 3 ori pe saptamana, tratate si gazduite in conditii bune. Datorita faptului ca nu se intrevede vreo posibilitate de a ne muta intr-o noua locatie construita conform standardelor, ne-am decis sa scoatem podeaua veche si sa o inlocuim cu gresie – mult mai potrivita situatiei noastre, in speranta ca sanatatea pisicilor se va imbunatati considerabil si, in consecinta, costurile medicale vor fi mai reduse.

Cu ajutorul celor de Help Animals International si a donatiilor, reusim sa asiguram hrana pisicilor pe parcursul anului 2015.

41 de pisici isi gasesc un camin permanent pana la finalul anului, multe dintre ele cu ajutorul fundatiei Stray Cats Netherlands. De regula, pisicile sunt asteptate de stapan, fara a fi nevoie sa petreaca mai mult decat 2-3 ore la sediul fundatiei – lucru de altfel imposibil din cauza lipsei de spatiu.

2016. Piatra de incercare

In primele luni ale anului, incep sa se vada rezultatele renovarii din anul precedent si a dezinfectiei constante: sanatatea generala a pisicilor s-a imbunatatit intr-adevar, cu exceptia cazurilor de stomatita cronica felina, de exemplu, care necesita ingrijire si tratament constant. Alte afectiuni cronice sau terminale – in cazul pisicilor mai batrane si nu numai (nu e de mirare dupa viata pe care avut-o pe strada) isi fac aparitia, iar eforturile noastre sunt redirectionate spre salvarea vietii si imbunatatirea sanatatii lor.

Reluam redactarea proiectului nostru pentru un nou adapost, pentru a scapa de chirie, dar la sfarsitul lunii mai primim o veste care ne darama: pana la 1 august trebuie sa eliberam casa inchiriata, sa demolam ceea ce am construit deoarece proprietarii au a decis sa vanda. Dupa o luna de cautari, gasim in cele din urma un loc in care suntem acceptati sa ne mutam cu cele 63 de pisici aflate in grija noastra. Desi nu avem curte sau gradina, nu exista nicio alternativa: fie este mult prea scump, fie proprietarul nu accepta pisici. Inainte de aceasta veste groaznica, am preluat pui abandonati gasiti in cutii sau pungi, pana cand toate spatiile de carantina au fost ocupate, ajungand astfel la 75 de pisici. Nevoia unei campanii de sterilizare este evidenta, insa nu reusim sa gasim fondurile necesare..

La noul adapost, trebuie efectuate reparatii si imbunatatiri pentru a oferi pisicilor un loc asemanator celui pe care urmau sa il paraseasca. Datoriile la cabinetul veterinar cresc pentru ca fondurile sunt redirectionate catre noul spatiu, utilitati, hrana pisicilor si nu avem nici un ajutor, cu exceptia donatiilor lunare si a ceea ce putem aduna din vanzarea unor obiecte hand-made sau din postari pe pe canalele de social media. Insa toate acestea la un loc nu reusesc sa acopere toate cheltuielile necesare. Capacitatea adapostului scade la 40 de pisici din cauza noilor imprejurari.

La sfarsitul anului inca ne zbatem cu reparatii, incalzire, facturi. Unele pisici s-au adaptat bine, dar altele continua sa piarda in greutate din cauza dificultatilor de a se adapta la un nou loc, in principal datorita lipsei de spatiu exterior.

in 2016, 32 de pisici isi gasesc familii adoptive fie in Romania, fie in Olanda, cu ajutorul prietenei noastre,, Petra van Hoorn, care ne sustine de cativa ani, in ciuda tuturor obstacolelor intampinate.

2017. Quo vadis?

Iarna grea nu ne face mai usoara viata nici noua, voluntarilor, si nici pisicilor. Facturile scadente si problemele zilnice vin una dupa alta si ne consuma toate resursele – timp, bani, oameni. Este mare nevoie de voluntari dar, in ciuda postarilor si anunturilor, nimeni nu pare sa gaseasca timpul necesar de a ajuta mai mult decat o data sau de doua ori, astfel incat echipa ramane neschimbata.

Primavara aduce cu sine sezonul abandonului. Cu ajutorul unor oameni inimosi care accepta sa gazduiasca temporar puiuti si a voluntarilor care ii primesc in casele lor, reusim sa asiguram carantina pana la vaccinare. In consecinta, numarul pisicilor din adapost creste din nou la peste 60, iar cheltuielile cu vaccinarea, hrana si ingrijirea medicala sunt imposibil de acoperit. In cateva luni, la acestea se vor aduna si costurile cu sterilizarea. Incercam din nou sa obtinem fonduri de la Cold Noses Foundation pentru o campanie de sterilizare.

Activitatile zilnice si listele fara sfarsit ne ocupa tot timpul liber. Site-ul este atacat, se reuseste restaurarea dintr-un back-up, dar este evident ca trebuie sa construim un altul. Voluntarii incearca sa creeze unul nou, asa ca se pun cu „burta pe carte” si incep sa invete o noua „meserie”.

La inceput de toamna, prietena noastra din Olanda, Petra, amenajeaza o camera a pisicilor in propria ei casa, pentru a putea ajuta mai multe pisici si pentru a avea un loc unde pana si cele timide sa se simta in siguranta. Este o idee nemaipomenita, iar piscile fricoase se comporta cu totul altfel intr-un mediu care seamana mai mult decat adapostul cu o casa adevarata, inconjurate de oameni zi si noapte – si nu de alte 30 de pisici, avand parte de multa atentie si iubire. Camera poate gazdui 5 pisici simultan.

In octombrie, primim un raspuns negativ din partea Fundatiei Cold Noses, urmat la scurt timp de unul pozitiv din partea Help Animals International, care ne acorda o bursa in valoare de € 3,000 pentru hrana pisicilor din adapost si unele cheltuieli cu serviciile medicale. Este un ajutor mai mult decat binevenit pe care il primim exact atunci cand incepem sa ne pierdem speranta.

Iar de Craciun, Mosul ne aduce, spre marea noastra surpriza, 40 saci de hrana uscata Royal Canin, in urma unei campanii desfasurate pe canalele de socializare. Acest lucru nu inseamna doar ca pisicile vor manca o hrana uscata de calitate superioara, si ca aceste cheltuieli vor fi mai reduse o vreme, ci si ca bursa acordata de Help Animals International ne va ajunge cateva luni bune, daca o gestionam cum trebuie.

39 de pisicute isi gasesc o familie iubitoare, cele mai multe in Olanda, cu ajutorul prietenei noastre, Petra, si multe altele ajung la casuta lor cu in urma postarilor sau prin directionarea potentialilor adoptatori catre acei puiuti care au mai mare nevoie.

2018. Sus, jos

Ni se alatura un nou voluntar, care are si posibilitatea de a gazdui temporar puiuti. Este un ajutor enorm, mai ales ca se implica in toate activitatile adapostului, in conditiile in care un „voluntar de dimineata” – o doamna la pensie pe care o adoram si noi, si pisicile, intampina probleme de sanatate si nu mai poate acoperi decat 2-3 dimineti, din 5 cat este nevoie.

Ne straduim sa nu depasim 60 de pisici in adapost, pe langa puiutii din foster. Starea unora dintre pisicile mai in varsta se inrautateste si, pana la finalul anului, ne luam un ramas-bun extrem de dureros de la cateva dintre ele: haioasa Lentila, scumpul Anton si iubita noastra Lucy, in varsta de 19 ani. Au fost alaturi de noi, la bine si la rau, de-a lungul a multi ani de zile si le vom simti lipsa in fiecare zi.

Dar oricat de mult doare, trebuie sa avem grija in continuare de pisici, au nevoie de noi. Si nu doar cele din adapost ci si un puiut pe jumatate mort, cu ambele picioare din spate fracturate, care acum este in viata si alearga fericit – l-am numit Lucky; un motan disperat pe marginea soselei, care incerca in zadar sa atraga atentia oamenilor, pana cand unul dintre voluntari l-a vazut si a oprit masina, l-a dus la veterinar – acum este fericit, la casuta lui, alearga si se joaca in 3 picioare si se numeste Bricky; si nu in ultimul rand, Matt, acum rasfatat si adorat de noi toti, un motan de o frumusete rara, care care a fost gasit in mijlocul drumului, lovit de masina. A ramas cu un ochi, dar maxilarul a putut fi „reparat”, asa ca se poate bucura de viata in continuare, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Tot in acest an gasim terenul perfect pentru un nou adapost. Un prieten de-al nostru este dispus sa imprumute de o parte din bani de la banca si sa ne ajute, insa se pare ca administratia locala are alte planuri si nu va permite construirea si autorizarea unui adapost pentru zona respectiva.

Urmeaza vesti bune: o companie, Sykes, ia legatura cu noi si ne ofera ajutor: hrana pentru pisici si 16 sterilizari – in valoare totala de 720 euro. Gestul lor este fantastic si dovedeste un interes in crestere pentru animale. Oare urmeaza o schimbare in bine in societatea noastra, in ciuda obstacolelor constante din partea administratiei locale? Si anume: se discuta despre un proiect de hotarare care, printre altele, prevede amendarea cu 1500 lei a persoanelor care hranesc animale pe strazi – pasari, caini sau pisici. O amenda mai mare decat unele salarii, ca sa nu mai vorbim de pensii. Urmeaza o dezbatere publica, insa hotararea intra in vigoare oricum. Este atacata mai tarziu in instanta de catre o alta asociatie din Oradea, care angajeaza un avocat.

In lunile de vara, aflam despre un caz special: 70 de pisici tinute in custi de catre un domn mai in varsta, in casa lui, in conditii oribile. 3 dintre voluntarii nostri isi incearca norocul si ii bat la usa, la vreo 60 km de Oradea. Spre surprinderea lor, sunt invitati inauntru, unde gasesc 35 de pisici – cateva da, in custi, pentru ca era ora mesei si mamicile isi alaptau puiutii, insa celelalte erau libere. Le tinea intr-o camera, de frica vecinilor care ii otravisera deja mai multe pisici, pe vremea cand aveau acces in curte. Nu avea nici bani sa le cumpere mancare buna, nici sa le sterilizeze sau sa le trateze, asa ca am inceput sa il vizitam, sa aducem pisicile la sterilizat in Oradea si sa le ducem inapoi, impreuna cu mancarea pe care am putut-o oferi – noi, sau cei care ne-au oferit ajutor si au donat hrana. 2 dintre puiutii care au avut nevoie de tratament si-au gasit familii noi, insa al treilea nu a putut fi salvat.

30 de pisici si-au gasit casute noi in 2018, printre ele numarandu-se si pisici timide care au stat ani de zile la noi, pana cand au avut sansa de a deveni locatarele „camerei cu pisici” din Olanda si de a se adapta unui alt fel de viata, cu mai putin stres si mult mai multa atentie. Se pare ca multe dintre ele nici nu au avut nevoie de mai mult pentru a deveni perfect adoptabile, chiar daca, in unele cazuri, procesul a fost mai indelungat. Noi zicem ca a meritat.

2019. In sfarsit, sterilizari!

Intrebam in toate partile si postam anunturi in cautarea unor voluntari pentru tura de dimineata, insa totul e in zadar: nu se anunta nimeni. Doi dintre voluntarii care au locuri de munca de 8 ore / zi ajuta dimineata inainte de serviciu, ceea ce inseamna o suprasolicitare a tuturor celor implicati. Cu toate acestea, cei mai talentati dintre noi se autodepasesc si, la targul din 1 iunie, reusesc sa stranga 6400 lei din vanzarea obiectelor handmade, asigurandu-ne astfel acoperisul de deasupra capului pentru urmatoarele cateva luni.

„Camera cu pisici” din Olanda face minuni in prima parte a anului, si 19 dintre pisicutele noastre sunt adoptate pana in luna mai. Sezonul puilor, dar si perioada de vacanta, urmeaza in Olanda, si adoptiile se opresc pe toata perioada verii.

Luna mai este totodata luna in care am dat startul campaniei de sterilizari pentru pisicile fara stapan sponsorizata de fundatia olandeza Abri voor Dieren, cu care a luat legatura prietena noastra, Petra. Si noi, si ea, am avut minunata supriza de a primi fondurile necesare pentru sterilizarea a 300 de pisici, plus 500 de euro pentru hrana. Un ajutor mai mult decat minunat pentru toti cei care salveaza si sterilizeaza pisici ale strazii in Oradea si care se zbat sa achite costurile operatiilor. Pana in prezent, au fost sterilizate 190 de pisici, prevenind astfel nasterea a mii de puiuti care nu ar fi avut niciun viitor si care ar fi indurat chinuri groaznice pe strazi – foame, boala, cruzime. Campania continua.

Aceasta va fi urmata de o alta, sponsorizata de o alta prietena de-a noastra, Chantal Wolfs, care a oferit sa achite sterilizarea a 160 de pisici din banii pe care i-a economisit, special pentru acest scop. Astfel de prieteni merita sa apara in „istoria” micului nostru adapost – Oameni ca ei sunt greu de gasit, iar ajutorul lor este nepretuit.

Sezonul puilor s-a dovedit a fi mai rau decat ne-am asteptat. Inca inainte de inceperea oricarei campanii, oamenii au inceput sa gaseasca nou-nascuti in pungi si cutii, iar puiutii si-au facut aparitia pe strazi. Pentru ca adapostul este deja suprapopulat, spatiul este mic, iar voluntarii putini si suprasolicitati, singura idee pe care am avut-o a fost sa luam acasa cati putem, sa apelam la fosteri, si sa ii ingrijim pana cand reincep adoptiile. Avand in vedere ca si acasa avem multe pisici, majoritatea ramase la noi din anii precendenti, nu este de mirare ca ne-am blocat in totalitate. Avem in grija nu mai putin de 35 de puiuti care, spre bucuria noastra, sunt sanatosi si cresc vazand cu ochii, iar unii dintre ei au fost deja vaccinati. Insa, tot vazand cu ochii au crescut si cheltuielile, chiar daca pentru 15 dintre micuti cel putin hrana si nisipul sunt asigurate de catre voluntarii care ii au in grija.

Cum ne vom descurca in viitor cu peste 80 de pisici, nu stim sa va spunem.